Votul uninominal
VOTUL UNINOMINAL PE INTELESUL TUTUROR
Votezi pe 30 noiembrie 2008!
La aceasta data au loc primele alegeri parlamentare pe baza votului uninominal. De acum îti vei alege propriul tau parlamentar.
Votezi uninominal!
Acest lucru înseamna ca vei alege oameni, nu liste de partid. Fiecare partid propune câte un candidat într-un colegiu, iar tu vei alege omul care doresti sa te reprezinte în Parlament. E ca si cum îti alegi un primar care sa raspunda de zona în care locuiesti si pe care îl vei putea întreba apoi ce a facut în Parlament pentru tine si pentru colegiul tau.
Votezi senatorul si deputatul tau!
La sectia de votare vei primi doua buletine de vot: unul pentru alegerea deputatului si al doilea pentru alegerea senatorului. Pe aceste buletine vor aparea numele candidatilor propusi de partide si siglele partidelor din care fac parte. Voteaza un singur candidat pe fiecare buletin de vot.
Votezi cu buletinul!
Vei putea vota doar cu buletinul sau cartea de identitate la aceeasi sectie de votare în care ai votat si pâna acum.
Votezi numai în localitatea ta!
La alegerile din 30 noiembrie 2008 vei vota doar în localitatea de domiciliu cuprinsa în colegiul uninominal corespunzator.
Atentie! Un oras poate fi împartit în mai multe colegii electorale. Verifica în ce colegiu se afla domiciliul tau.
Colegiul uninominal este o parte a unui oras sau judet, caruia îi corespunde un singur mandat de parlamentar. Exista doua tipuri de colegii uninominale: pentru Camera Deputatilor si pentru Senat.
Judetul Braila este împartit în 5 colegii uninominale pentru Camera Deputatilor si 2 colegii uninominale pentru Senat.
Atunci cand se vorbeste despre modificarea sistemului electoral practicat in Romania, solutia cvasi-unanim acceptata, atat de catre opinia publica, cat si la nivelul partidelor politice, este aceea a „votului uninominal”. Prin acesta se intelege un mod de alegere directa a unor candidati individuali si nu desemnarea in bloc a unei liste blocate intocmita, pe baza unor criterii mai mult sau mai putin transparente, de catre partid. Se doreste o personalizare mai mare a votului, astfel incat alegatorii sa opteze intre candidaturi nominale si nu intre liste, la intocmirea carora nu au avut nici un cuvant de spus si in care se strecoara multe persoane necunoscute sau chiar neapreciate.
In societatea romaneasca „votul uninominal” este apreciat in primul rand pentru legatura mult mai directa, pe care o stabileste intre alegator si ales, introducerea sa fiind privita ca un panaceu universal la criza de reprezentativitate sociala a clasei politice. Se crede si se spera ca alegea individuala a parlamentarilor va genera o crestere a responsabilitatii alesilor fata de electorat, ii va face mult mai vizibili si mai implicati in rezolvarea problemelor diferitelor grupuri sociale. De asemenea, se considera ca „votul uninominal” va permite o cuantificare mult mai exacta a performantelor si a indeplinirii promisiunilor electorale astfel incat, controlul public si sanctionarea reprezentantilor vor fi directe si mult mai usor de realizat. Riscul de a nu fi reales devine astfel sensibil mai mare decat cel de a nu fi reintrodus pe lista electorala a partidului. Se creeaza impresia ca un parlament ales printr-o astfel de procedura va fi mai degraba unul apolitic, in care deputatii si senatorii vor fi total independenti si feriti de orice presiune politica. Brusc, acestia vor fi preocupati doar de satisfacerea intereselor celor ce i-au votat, neglijandu-se astfel, in mod nerealist, rolul partidelor politice.
Desi adeziunea pentru „votul uninominal” este, asa cum mentionam anterior, foarte mare, in spatiul public romanesc lipsesc aproape cu desavarsire discutiile si dezbaterile despre ceea ce inseamna de fapt acest tip de vot, despre ceea ce presupune el si despre efectele si consecintele sale. De fapt „votul uninominal” nu este decat o expresie generala si simplificatoare pentru ceea ce in teoria politica poarta numele de sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal. Disputa dintre majoritaristi si proportionalisti este una indelungata si bine cunoscuta. Ea se intemeiaza pe finalitatea diferita a celor doua sisteme electorale fiind reductibila practic, la doua valori: eficienta vs. justete. Cu toate acestea, nici modul de scrutin majoritar, nici cel proportional nu sunt perfecte: ambele au atat calitati, cat si defecte; pot sustine efecte pozitive, constructive si benefice pentru viata politica si sociala, dar in acelasi timp pot genera si efecte perverse.
Sistemul electoral majoritar este cel mai vechi mod de delegare a reprezentantilor. El functioneaza pe baza urmatorul principiu: intr-o circumscriptie, candidatul care obtine majoritatea voturilor este declarat ales. Acest tip de scrutin, prin bipartidismul pe care-l favorizeaza, asigura o buna stabilitate politica, in sensul ca partidul aflat la putere are asigurata o majoritate parlamentara absoluta, fapt ce ii permite exercitarea unei guvernari fara sincope (cel putin in teorie).
In functie de numarul de mandate puse in joc in fiecare circumscriptie, scrutinul majoritar poate fi: uninominal sau plurinominal. Scrutinul uninominal presupune faptul ca in fiecare circumscriptie se disputa un singur mandat, iar alegatorul poate acorda un singur vot. Avand in vedere tipul de majoritate necesara castigarii mandatului, acest tip de scrutin poate fi organizat intr-un singur tur1 (situatie in care candidatul care obtine cele mai multe voturi, indiferent de numarul acestora, este declarat castigator) sau in doua tururi (caz in care este necesara obtinerea majoritatii absolute a voturilor exprimate; daca o asemenea majoritate nu este intrunita, se organizeaza un al doilea tur in care majoritatea simpla este suficienta). O varianta a scrutinului majoritar uninominal cu un tur este votul uninominal alternativ2. Scrutinul plurinominal se defineste si se deosebeste de cel anterior prin faptul ca, pentru fiecare circumscriptie exista mai multe mandate de distribuit si fiecare elector are atatea voturi cate mandate sunt puse in joc, dar nu poate acorda mai multe voturi aceluiasi candidat. Si acest tip de scrutin se poate organiza intr-un singur tur, in doua tururi sau sub forma votului alternativ.
Pe langa stabilitatea guvernamentala si legatura pe care o stabileste intre electorat si reprezentantii sai, sistemul electoral majoritar genereaza si o serie de efecte3 ale transformarii voturilor in locuri ce pot fi mai putin dorite:
1. este favorabil partidelor mari, generand o puternica amplificare a numarului de mandate pentru formatiunea care domina confruntarea electorala. Altfel spus, acest tip de scrutin poate transforma o majoritate relativa de voturi intr-o majoritate absoluta de locuri (40% din voturile exprimate in favoarea unui partid – a candidatilor sai –, pe plan national, pot sa aduca acestuia 60% din mandatele parlamentare). Aceasta amplificare este cu atat mai mare cu cat numarul de mandate puse in joc intr-o circumscriptie creste sau cu cat numarul de circumscriptii scade. Pe cale de consecinta, celelalte formatiuni, situate, din punct de vedere al numarului de voturi obtinut la nivel national, pe locurile inferioare (doi, trei s.am.d.) sunt puternic subreprezentate.
2. Reprezentarea fiecarui partid este dependenta de repartitia geografica a voturilor sale. Astfel, o formatiune minoritara la nivel national poate obtine o buna reprezentare daca voturile sale sunt suficient de concentrate din punct de vedere geografic astfel incat sa-i permita castigarea confruntarii electorale in cateva circumscriptii. Obtinerea mandatului (sau a cat mai multor mandate) pus(e) in joc in cateva circumscriptii4, pe fondul unui procent de voturi scazut la nivelul intregii tari, poate aduce un numar de parlamentari mai mare decat cel al unei formatiuni care a inregistrat o sustinere electorala mai consistenta la nivel national, dar a castigat in mai putine circumscriptii5. Aceeasi logica de functionare face posibil si urmatorul paradox, al inversarii rezultatelor: partidul invingator in voturi poate pierde victoria in locuri. O formatiune poate obtine majoritatea parlamentara castigand la limita in mai multe circumscriptii decat „adversarii” sai dar avand la nivel national un numar de voturi mai mic decat principalul partid aflat in opozitie. Ba mai mult, un actor politic poate ajunge la o majoritate parlamentara covarsitoare in situatia extrema a unor victorii la limita in cvasi-totalitatea circumscriptiilor, partidul de pe locul secund riscand sa nu fie reprezentat, desi el a fost votat, sa spunem de 49% din electorat.
3. rezultatele alegerilor pot fi serios influentate si afectate de modul in care se stabilesc si se traseaza circumscriptiile electorale. Pe baza unei cunoasteri foarte exacte a rezultatelor alegerilor anterioare si in contextul unei volatilitati electorale scazute, decupajul electoral se poate realiza astfel incat majoritatea circumscriptiilor sa fie dominate de sustinatorii unei anumite formatiuni. Egalitatea alegatorilor presupune ca toate circumscriptiile sa fie echilibrate din punct de vedere demografic, iar numarul de parlamentari ce urmeaza a fi alesi in fiecare dintre acestea sa fie egal.
1 Denumirea stiintifica este: sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal intr-un singur tur.
2 In circumscriptii cu un singur loc, alegatorii trebuie sa ierarhizeze pe buletinul de vot toti candidatii in ordinea descrescatoare a preferintei. Cel care intruneste majoritatea absoluta ca prima preferinta este declarat castigator. Daca nici un candidat nu obtine o astfel de majoritate, ultimul de pe lista este eliminat, iar voturile sale se impart celorlalti candidati urmand preferinta a doua. Procedura poate continua pana cand unul dintre candidati reuseste sa obtina majoritatea absoluta in calitate de prima preferinta.
3 Pentru o prezentare completa a diferitelor sisteme electorale si moduri de scrutin, precum si a efectelor acestora, vezi Pierre MARTIN Sistemele electorale si modurile de scrutin, trad. de Marta Nora Singer, Ed. Monitorul Oficial, Bucuresti, 1999
Avand in vedere toate acestea, este greu de presupus ca opinia publica romaneasca va accepta o explicatie conform careia desi partidul X a obtinut 20% din voturi la nivel national, totusi nu a reusit sa patrunda in parlament deoarece nu a castigat confruntarea electorala in nici una dintre circumscriptii. Inainte de a se lua o decizie in privinta modificarii sistemului electoral practicat este bine sa se cunoasca nu doar avantajele ci si dezavantajele „votului uninominal”. Intr-adevar, acesta stabileste o legatura mult mai directa intre guvernanti si guvernati, asigura o majoritate parlamentara stabila (desi majoritatea electorala pe care acesta se sprijina este una simpla), ceea ce permite unui guvern monocolor sa-si puna in practica proiectele. Stabilitatea guvernamentala este pusa in pericol doar de derapaje majore si de disfunctionalitati interne (partidului aflat la putere) flagrante. Pe de alta parte insa, tipul de scrutin uninominal genereaza o mare disproportie intre votul popular si votul politic, fiind „acuzat” in primul rand pentru lipsa sa de echitate si justete. Sistemul electoral majoritar este specific mai ales sistemelor politice concurentiale, antagoniste, bazate pe confruntare si excludere, caracteristici pe care le si stimuleaza.
4 Acest lucru inseamna obtinerea mai multor voturi decat contracandidatii.
5 Se pot obtine victorii in 5 circumscriptii uninominale, adica 5 mandate, iar la nivel national procentul de voturi insumat pe toate circumscriptiile sa fie 10%, comparativ cu un alt partid care poate inregistra un procent de voturi insumate la nivelul intregii tari de 20%, dar cu victorii in doar 3 circumscriptii, adica 3 mandate.
